DE CE SUNTEM PROSTI?

Asta e intrebarea care prinde viata in scandalul din jurul BAC-ului 2011. Se cauta vinovati pentru esec. Elevi, parinti, profesori, cu mic, cu mare, cu rol social sau anti-social sunt indignati. De ce avem dintr-o data probleme acolo pana unde anul trecut nu erau deloc? De ce suntem prosti?

 

In valtoarea evenimentelor, oamenii, recunoscuti pentru faptul ca pricep greu si uita repede, nu mai spun ca BAC-ul verifica 12 ani de scoala. Sau macar 4 ani de liceu. Si e vinovat ministrul, indiferent cum l-ar chema. Sau profesorul clasei. Sau meditatorul. Sau copilul care nu a invatat. Sau parintii care nu stiu sa-i creasca. In nici un caz nu ultimii 12 ani.

Toata lumea e vinovata. Toti suntem prosti. Fiecare in felul nostru. Care toti? SOCIETATEA CIVILA. Pentru ca avem legi proaste. Si pentru ca le acceptam.

S-o luam cu inceputul:

guvernul ne obliga la cretinitatea numita finantare per capita. (cu aroma de C.A.P.)

apoi ne obliga la a forma clase cu 30 de elevi (cu arome ce se intrepatrund: Auschwitz si Burkina Fasso)

profesorii accepta ipocrizia si o ajuta sa cresca. (note de trecere in loc de corigenta)

parintii sunt cretini (nu-si dau seama ce responsabilitati au; unii dintre ei nu au citit in viata lor o carte, nu stiu cum sa-si responsabilizeze copii)

parintii sunt si mai cretini (cred ca daca muncesc la dracu in praznic si-si vad copilul o data la saptamana sau de 2 ori pe an, e de ajuns, pentru ca banii adusi rezolva toate golurile psihice)

Nimeni nu are dreptate si nimeni nu greseste. Atat timp cat oamenii nu vor fi lasati sa isi faca treaba, rezultatele vor fi doar de 2 feluri: proaste sau cosmetizate. Si o sa indeplinim planul de productie la hectar, cincinalul in 4 ani sau cum vrem sa-i spunem… Deocamdata merge asa, bagam in continuare gunoiul sub pres. Pana ce ne-om impiedica de el (sub forma de medici, avocati, profesori, functionari publici, contabili, economisti, programatori si alte pozitii ale nomenclatorului) si va trebui sa suportam consecintele…

 

Lipsa de maniere – din 7!

Mi-e dor din cand in cand de un rebus politic bine facut:

Orizontal:

1. Ministru al transporturilor din cabinetul Boc, care, desi merge mai mult cu elicopterul, nu se poate abtine de la a da in gropi.

2. Ministru al Economiei de succes din actualul guvern, lucru usor de verificat dupa economiile reusite.

3. Ministru al Sanatatii (altora) din cabinetul Boc, recent demisionar inglorios, care mai nou s-a razgandit…

4. Ministru al Muncii intr-o tara in care somerii primesc mai multi bani decat cei care si-au pastrat posturile.

5. Singurul ministru din guvern care ar trebui totusi sa fie educat, conform fisei postului.

6. Ministru plin de cultura din cabinetul Boc, mai putin cultura romana.

7. Ministru al turismului din cabinetul Boc, a carui verticalitate e cel mai bine demonstrata la orizontala.

Vertical A-B:

Lipsa de maniere cretiniza(n)ta!

Memoria si golurile ei

De multe ori, nostalgia se cladeste pe uitare: uitarea libertatilor ingradite, uitarea incalcarii drepturilor omului, uitarea inexistentei dreptului la proprietate… Idealismul are un fundament similar, doar ca e mai mult o uitare a prezentului: uitarea disfunctiilor institutionale, uitarea conceptului de proprietate folosit  in defavoarea binelui public, uitarea manipularii zilnice care inca mai vaneaza vrajitoare ale trecutului…

Despre acestea toate si altele vreo cateva, in urmatorul articol fabulos:

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pe-vremea-lui-ceausescu-era-mai-bine-cum-facem-sa-fie-mai-rau-despre-brucan-iluzia-capitalismului-si-talhari-49200.html

Epopeea prezidentiala

E jale. Nu pentru ca trebuie sa alegem dintre doi candidati  la presedintie pe cel mai putin rau, nu pentru ca la fiecare zapare a canalelor TV ni se incearca spalarea creierelor si nici pentru ca memoria noastra selectiva ofera drept sistem de referinta doar cate o fateta utila a anilor ’90. Nu. E jale pentru ca trece istoria pe langa noi si habar nu avem incotro se duce.

Romania se comporta precum unele dintre triburile de pigmei cucerite de marile imperii coloniale: suntem orbi la lumea cea mare, ne este de ajuns cercul acesta stramt al luptelor politice interne. Si pierdem; nici macar nu stim ce pentru ca nu avem glagoria de a ne scoate capetele din fund ca sa privim in jur. Fiecare vrea doar sa obtina un oarece profit in urma acestor alegeri: daca nu tot porcul,  macar o bucata de sorici de pe masa de Craciun sa provina de aici.

Suprasimplificarea, pictatul alb-negru si uitarea nuantelor de gri, toate acestea au drept scop formarea turmelor de partizani, care nu numai ca nu inteleg ce fac, dar nici  nu se chinuiesc sa inteleaga. Despre ce vorbesc? Va este cu siguranta cunoscut: „Basescu e un betiv scandalagiu, Geoana e un prostanac” s.a.m.d. care apar sub o multitudine de alte forme, denotand aceeasi absenta teleologica si caracteristica generala a intregului deceniu anterior. Vanatoarea de vrajitoare comunista a cauterizat orice urma de indoiala organica si, pare-se, orice cale de mijloc. Nu vedem decat omul, decat cercurile de interese, decat partidul… Sau, mai bine zis, elementele radioactive, fosforescente ale acestuia!

E simplu sa impartim taberele: „Basescu e un dictator, Geoana reprezinta liniste,schimbare si progres” sau „Geoana e un om slab, vandut mogulilor, Basescu reprezinta un om cu coloana vertebrala, vointa poporului”.  Diversiune, diversiune, totul este diversiune! (ca sa parafrazam un binecunoscut pasaj unde politica este, de asemenea, mascata, desi ea exista!)

Ne intereseaza oare coruptii fiecarui partid? De ce, saracii, sunt pe cale de disparitie? Ne intereseaza diplomele pe care un vanghelie sau altul le are, cumparate sau nu? De ce, o diploma de la Oxford previne greselile politice sau copruptia? Ne intereseaza secretele din arhiva securitatii comuniste? De ce, pe cine vom pune in locul lor, securistii anilor ’90?

Presedintele e mult mai mult de atat. Reducem institutia la aspectele ei minimale, dar Presedintele e mai mult: el este o tara, cu interese economice si politice interne, dar mai ales externe, care trebuie sa ne scoata din criza si din mocirla periferiei. Cine e mai potrivit pentru asta? Decideti voi, dar nu lasati istoria sa treaca pe langa, vorbind redundant si obsedant despre inutilitati: impuneti seriozitate si responsabilitate televiziunilor si ziarelor. Nu faceti rating scandalurilor si demersurilor jurnalistice de duzina. Politica cea adevarata exista, ramane doar sa o vedem si sa o discutam, daca suntem in stare sa o intelegem…

P.S. In 2 ore si jumatate de dezbatere, din data de 3 decembrie 2009, am avut poate doar 20 de minute puse cap la cap de referinte politice solide, care au trecut pe langa unii ca apa pe langa ulei. Care e problema? Nu veti intelege niciodata nimic, daca va veti lasa in continuare sedusi de artificiile de tabloid politic. Daca vreti sa votati ceva, votati coerenta, transparenta si responsabilizarea, nu culorile sau non-culorile! Altfel, e jale…

Of, mama, mama,/ Ce n-as da sa pot sa trec prin vama!

Sunt siderat!

Traim intr-o conjunctura spatio-temporala, pentru ca nu o pot numi tara, care se pare ca a creat un rift direct si indelebil catre tragica lume a absurdului. Nu mai inteleg nimic din ce se intampla si, ceea ce e mai rau, sunt convins ca nu sunt singurul.

Una dintre puterile statului e momentan invalida si preocupata de proteste. Celelalte doua joaca un sinistru „de-a v-ati ascunselea” printre boschetii asumarii, scuipand cand si cand coji de ordonante dinspre comitete spre comisii.

Se schimba legea invatamantului. Primesc!

Se schimba legea (legile) salarizarii. Primesc!

Se schimba organizarea administrativa; ne descentralizam. Primesc!

DAR SA NU SE MODIFICE NIMIC!!!

Sub principiul ca nu vor scadea salariile nici unei categorii de bugetari, toata lumea va primi bani mai putini in 2010. Nu va mirati si nu protestati, e criza, cureaua trebuie stransa, cu totii facem sacrificii, iar pentru unii este faptul ca sunt nevoiti sa ne faca sa inghitim cliseele astea la fiecare noua dezbatere sindicala.

Sub principiul echitabilitatii salariale conform rolului social ocupat, cuantumul salarial va depinde de institutia la care lucrezi (soferul deputatului „-escu” va castiga mai bine decat stomatologul unui mic orasel).

Sub principiul asigurarii calitatii invatamantului, elevii vor primi teste standard, mai usoare, care sa verifice modul in care gandesc si nu cunostintele acumulate (parca o vad pe vecina Tantza, laudandu-si odrasla: „N-o fi ea desteapta manca-o-ar mama, dar are o personalitate,  ceva grozav! Chiar ieri i-a furat banii de medicamente lu’ a batrana ca sa mearga sa-si faca pedichiura!”).

Sub principiul descentralizarii pentru prosperitate in teritoriu (inca nu se stie a cui) secuii cer autonomie teritoriala. In conditii normale nu as fi putut fi de acord cu acest demers, dar mi-e teama ca nu-i mai pot condamna in clipa de fata. Daca le reuseste, o sa cer si eu azil politic!

Pentru ce trebuie sa primim noi, cetatenii, toate aceste legi, daca modificarile sunt de suprafata, iar fondul problemei nu se (mai) schimba? Nu stiu, imi vine in minte doar vorba veche romaneasca: SA FIE PRIMIT! BOGDAPROSTE!