Epopeea prezidentiala

E jale. Nu pentru ca trebuie sa alegem dintre doi candidati  la presedintie pe cel mai putin rau, nu pentru ca la fiecare zapare a canalelor TV ni se incearca spalarea creierelor si nici pentru ca memoria noastra selectiva ofera drept sistem de referinta doar cate o fateta utila a anilor ‘90. Nu. E jale pentru ca trece istoria pe langa noi si habar nu avem incotro se duce.

Romania se comporta precum unele dintre triburile de pigmei cucerite de marile imperii coloniale: suntem orbi la lumea cea mare, ne este de ajuns cercul acesta stramt al luptelor politice interne. Si pierdem; nici macar nu stim ce pentru ca nu avem glagoria de a ne scoate capetele din fund ca sa privim in jur. Fiecare vrea doar sa obtina un oarece profit in urma acestor alegeri: daca nu tot porcul,  macar o bucata de sorici de pe masa de Craciun sa provina de aici.

Suprasimplificarea, pictatul alb-negru si uitarea nuantelor de gri, toate acestea au drept scop formarea turmelor de partizani, care nu numai ca nu inteleg ce fac, dar nici  nu se chinuiesc sa inteleaga. Despre ce vorbesc? Va este cu siguranta cunoscut: “Basescu e un betiv scandalagiu, Geoana e un prostanac” s.a.m.d. care apar sub o multitudine de alte forme, denotand aceeasi absenta teleologica si caracteristica generala a intregului deceniu anterior. Vanatoarea de vrajitoare comunista a cauterizat orice urma de indoiala organica si, pare-se, orice cale de mijloc. Nu vedem decat omul, decat cercurile de interese, decat partidul… Sau, mai bine zis, elementele radioactive, fosforescente ale acestuia!

E simplu sa impartim taberele: “Basescu e un dictator, Geoana reprezinta liniste,schimbare si progres” sau “Geoana e un om slab, vandut mogulilor, Basescu reprezinta un om cu coloana vertebrala, vointa poporului”.  Diversiune, diversiune, totul este diversiune! (ca sa parafrazam un binecunoscut pasaj unde politica este, de asemenea, mascata, desi ea exista!)

Ne intereseaza oare coruptii fiecarui partid? De ce, saracii, sunt pe cale de disparitie? Ne intereseaza diplomele pe care un vanghelie sau altul le are, cumparate sau nu? De ce, o diploma de la Oxford previne greselile politice sau copruptia? Ne intereseaza secretele din arhiva securitatii comuniste? De ce, pe cine vom pune in locul lor, securistii anilor ‘90?

Presedintele e mult mai mult de atat. Reducem institutia la aspectele ei minimale, dar Presedintele e mai mult: el este o tara, cu interese economice si politice interne, dar mai ales externe, care trebuie sa ne scoata din criza si din mocirla periferiei. Cine e mai potrivit pentru asta? Decideti voi, dar nu lasati istoria sa treaca pe langa, vorbind redundant si obsedant despre inutilitati: impuneti seriozitate si responsabilitate televiziunilor si ziarelor. Nu faceti rating scandalurilor si demersurilor jurnalistice de duzina. Politica cea adevarata exista, ramane doar sa o vedem si sa o discutam, daca suntem in stare sa o intelegem…

P.S. In 2 ore si jumatate de dezbatere, din data de 3 decembrie 2009, am avut poate doar 20 de minute puse cap la cap de referinte politice solide, care au trecut pe langa unii ca apa pe langa ulei. Care e problema? Nu veti intelege niciodata nimic, daca va veti lasa in continuare sedusi de artificiile de tabloid politic. Daca vreti sa votati ceva, votati coerenta, transparenta si responsabilizarea, nu culorile sau non-culorile! Altfel, e jale…

Cap avem, minte ce ne mai trebuie? – partea a II-a

Se pare ca multe dintre initiativele doamnei sinistru incep sa prinda contur.  Un contur care a fost retusat si reformat de atatea ori incat ar putea da dureri de cap si unei amoebe.

Dar prin perseverenta sinapselor ministeriale ale protozoarului suprem, macar nu trebuie sa ne ingrijoram in privinta continutului. Momentul perfect pentru a ne folosi de reciproca afirmatiei carteziene: Non dubito, ergo non cogito, ergo non sum, ergo Deus non est.

Si atunci totul este permis, nu?

Intru un pic in detalii pentru a le spune celor care nu stiu, ca anul trecut un ordin de ministru a marcat trecerea in nefiinta a orei de dirigentie la nivelul claselor de liceu, pe motiv ca era absolut necesara micsorarea numarului de ore pe care elevii urmau a le petrece la scoala. Bun, au spus cadrele didactice, e spre binele elevilor, fie! Chiar daca nu a stat nimeni sa puna in balanta prea mult avantajele si dezavantajele. Dirigentia urma a fi scoasa, asadar, din orar incepand cu anul scolar 2009-2010. Ceea ce s-a si intamplat. Dar iata ca nici nu am iesit din luna septembrie  si… in urma influentei presei pluricelulare dintr-un regn mai evoluat – dar prea mediatizat-  un alt  ordin sinistru al aceluiasi ministru ne anunta raspicat ca ora a reintrat in alt plan suplimentar  asezat peste orar. Balanta-i restabilita, numai ora nu-i platita.

Si ca si cum asta nu ar fi de-ajuns, se adauga o alta ora saptamanala in programul cadrelor didactice in care trebuie sa fie in scoala la dispozitia parintilor, care vor veni cat vor putea de des din Italia si Spania sa-si verifice odraslele.

Se adauga, de asemenea, o ora saptamanala pentru pregatirea activitatilor EXTRA-curriculare lunare OBLIGATORII (ii rog pe logicienii care citesc aceasta postare sa incerce sa solutioneze acest paradox, eu nu am reusit).

Concluzia? Reforma propusa si implementata de flagelul euglenei tehnocrate e una reusita. S-a micsorat nr. de ore: nr. de ore platite, cel putin. Iar pe de alta parte mai avem si o serie de “forme” care sa demonstreze ca avem reforme. Just, nu? Una dintre cele mai bune masuri anti-criza de pana acum. Marx s-a exprimat cel mai bine: “fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoile”… ministerului.

Pseudo-stiinte: statistica, partea a II-a

“Singurele statistici in care poti avea incredere sunt cele pe care le-ai falsificat tu insuti.” – Winston Churchill

Orice comentariu e de prisos

Mai catolic decat Papa!

Astazi mi-a fost refuzata o hartie oficiala eliberata de o universitate din Romania de catre o alta universitate din Romania (ambele fiind de stat) pe motiv ca hartia respectiva avea pe ea doar 2 semnaturi, in loc de 4. Explicatia? Acestea sunt prevederile legale. Universitatea emitenta a documentului mi-a transmis ca, din contra, ei au respectat intocmai litera legii.

Nu acuz pe nimeni. Conform traditiei, totul e relativ, adevarul e mereu undeva la mijloc si nici macar acceleratia gravitationala nu e pretutindeni aceeasi. Si totusi… fizicienii au gasit o constanta.

Cap avem, minte ce ne mai trebuie? – partea I

Se modifica schimbarea din educatie. Zecile de forme de evaluari de pana acum, care au fost incercate in toate pozitiile de virilitatea Ministerului Educatiei, si care erau, de fiecare data, cele mai potrivite circumstantelor socio-istorice, vor fi inlocuite cu noul superlativ de serviciu.

Eu chiar astept cu interes amendamentele pe care le va aduce urmatorul ministru acestui cod (sau orice alt peste o fi el) al educatiei. Sau daca in urmatorul guvern vom avea norocul continuitatii andronesciene, macar sa dezvaluie de acum cateva dintre noile reglementari educationale prevazute pentru colectia 2012-2016. Vorba ceea: la 15 septembrie se numara designerii educatiei!

In calitate de cetatean interesat as avea eu insumi cateva propuneri pe care cred ca ministerul le-ar putea implementa in urma revolutiei deja castigate, fara indoiala, din care doar amintim pe scurt: scoala obligatorie cu juma de norma pe sistemul “fara teme si probleme”, teste PISA citite romaneste, bacalaureat 3 sferturi si comasari aeriene in ciuda lipsei de aer din clase.

Deci, propun:

1. Introducerea bacalaureatului la doua materii; asa-i ca-s progresist?:

A. Muzica, examen obligatoriu in care li se va cere elevilor sa-si exprime opinia privind mesajul a doua videoclipuri, la prima vedere, coreland lumea reprezentata si contextul socio-istoric, potrivit cunostintelor lor de sociologie, antropologie si teoria imaginii. Aceste cunostinte vor fi obligate prin lege sa raspunda la apelul telefonic (pe care elevii il vor efectua gratuit in timpul examenului) si sa-i ajute in masura abilitatilor proprii pe viitorii (cu toata certitudinea o spunem) absolventi. Proba va avea si un subiect diferentiat, in functie de profil: elevilor de la clasele de uman li se va cere sa faca analiza stilistica a versurilor, pentru a identifica si contura intr-un macro-eseu de 10 randuri subtextul doctrinar si influentele melosofico-mistice ce traverseaza creatiile respective, in timp ce elevii de real vor avea de calculat cifra de afaceri generata de pelicula muzicala in cauza, raportat la costul de piata si la evolutia industriilor concurente in alte economii in curs de dezvoltare.

Autorii canonici: orice videoclip cu nuditate mai mare de 45%  in care este proferata identitatea celui care canta, orice colectie de clipuri in care minorele incearca sa epateze prin dans un public de actionari masculi cu capital in crestere si orice incercare muzicala de arta naiva policolora in care interjectiile reprezinta coloana vertebrala a comunicarii.

B.  O proba complexa din disciplina sport: pentru fete vor exista doua probe denumite provizoriu: sprint-viteza-shopping-la-reduceri si dans- sportiv-cu-lustruiri-la-bara; pentru baieti am instituit doua probe ceva mai dificile: rezistenta-la-firul-ierbii (sau orice alta buruiana decid sa fumeze, la alegere) si saritura-cu-tupeu.

2. Introducerea sanctiunilor pentru toti profesorii care asista, corecteaza sau se afla intamplator in scoala  in timpul examenului de bacalaureat, sub justificarea ca prezenta lor reprezinta un obstacol psihologic pentru tinerele minti aflate implicate in intensa activitate de examinare.

3. Anularea sanctiunilor sus-mentionate in cazul ajutorului oferit, direct sau indirect, unuia sau mai multor candidati. Profesorii vor face dovada scrisa a ajutorului oferit, folosindu-se de declaratii ale eventualilor martori; in urma ierarhizarii numitului ajutor in grila unica a intrajutorarii intelectuale, profesorul respectiv poate primi chiar un bonus salarial de 5% , in functie de validitatea si dificultatea cunostintelor impartasite candidatului la examenul de bacalaureat.

VA URMA

Of, mama, mama,/ Ce n-as da sa pot sa trec prin vama!

Sunt siderat!

Traim intr-o conjunctura spatio-temporala, pentru ca nu o pot numi tara, care se pare ca a creat un rift direct si indelebil catre tragica lume a absurdului. Nu mai inteleg nimic din ce se intampla si, ceea ce e mai rau, sunt convins ca nu sunt singurul.

Una dintre puterile statului e momentan invalida si preocupata de proteste. Celelalte doua joaca un sinistru “de-a v-ati ascunselea” printre boschetii asumarii, scuipand cand si cand coji de ordonante dinspre comitete spre comisii.

Se schimba legea invatamantului. Primesc!

Se schimba legea (legile) salarizarii. Primesc!

Se schimba organizarea administrativa; ne descentralizam. Primesc!

DAR SA NU SE MODIFICE NIMIC!!!

Sub principiul ca nu vor scadea salariile nici unei categorii de bugetari, toata lumea va primi bani mai putini in 2010. Nu va mirati si nu protestati, e criza, cureaua trebuie stransa, cu totii facem sacrificii, iar pentru unii este faptul ca sunt nevoiti sa ne faca sa inghitim cliseele astea la fiecare noua dezbatere sindicala.

Sub principiul echitabilitatii salariale conform rolului social ocupat, cuantumul salarial va depinde de institutia la care lucrezi (soferul deputatului “-escu” va castiga mai bine decat stomatologul unui mic orasel).

Sub principiul asigurarii calitatii invatamantului, elevii vor primi teste standard, mai usoare, care sa verifice modul in care gandesc si nu cunostintele acumulate (parca o vad pe vecina Tantza, laudandu-si odrasla: “N-o fi ea desteapta manca-o-ar mama, dar are o personalitate,  ceva grozav! Chiar ieri i-a furat banii de medicamente lu’ a batrana ca sa mearga sa-si faca pedichiura!”).

Sub principiul descentralizarii pentru prosperitate in teritoriu (inca nu se stie a cui) secuii cer autonomie teritoriala. In conditii normale nu as fi putut fi de acord cu acest demers, dar mi-e teama ca nu-i mai pot condamna in clipa de fata. Daca le reuseste, o sa cer si eu azil politic!

Pentru ce trebuie sa primim noi, cetatenii, toate aceste legi, daca modificarile sunt de suprafata, iar fondul problemei nu se (mai) schimba? Nu stiu, imi vine in minte doar vorba veche romaneasca: SA FIE PRIMIT! BOGDAPROSTE!

Pseudo-stiinte: statistica, partea I

La o editie a jocurilor olimpice de prin anii 50-60 s-a facut o statistica privind eficienta sportivilor anumitor tari. In mod surprinzator sau nu, Nigeria a iesit pe primul loc pentru ca 50% dintre olimpicii sai castigasera medalii de aur. Pe ultimele s-a clasat SUA, deoarece doar 10% din olimpicii americani castigasera medalii.

Ce nu s-a spus insa a fost ca Nigeria a avut doar 2 sportivi care au participat la editia respectiva, iar unul dintre ei a castigat o medalie. In schimb SUA au avut 300 de participanti si, deci, 30 de castigatori de medalii de aur.

Trageti dumneavostra concluziile privind studiile statistice cu care suntem bombardati zi de zi. Probabilitati, acrobatii matematice sau pur si simplu mijloace de manipulare?

Un pic de poezie

Bacovia a fost prea mult timp lasat in praful planului secund din literatura romana. Nemeritat! Poate sta oricand langa nume precum Eminescu sau Nichita Stanescu.

Pulvis

Imensitate, vesnicie,
Tu, haos, care toate-aduni…
In golul tau e nebunie,-
Si tu ne faci pe toti nebuni.

In fata ta sunt cel mai las.
Imensitate, vesnicie,-
Iubesc o fata din oras…
Invata-ma filosofie.

Imensitate, vesnicie,
Pe cand eu tremur in delir,
Cu ce suprema ironie
Arati in fund un cimitir.

Cutremurator! Si genial, in acelasi timp.

Panem et circenses

Fenomenul USH: cine are dreptate, cine va castiga, cine va pierde, ce principii sunt aparate de fiecare parte implicata? Raspunsurile pe care le tot primim la aceste intrebari par ca duc la aceleasi dileme; traim un paradox si suntem martorii autofagiei acestui Ouroboros denumit, de dragul discutiei, sistemul de invatamant superior romanesc.

Iata faptele:

1. USH se mandreste cu 2 treimi dintre studentii Romaniei. Oamenii prefera aceasta universitate pentru ca taxele sunt mici, “renumeratia fameliei” nefiind afectata, iar efortul depus (de unii, se stiu ei foarte bine) e “sublim, dar lipseste cu desavarsire” pentru ca nu trebuie sa se prezinte decat la examene, ale caror intrebari grila sunt cunoscute dinainte, iar raspunsurile pot fi ghicite instant, macar la a zecea examinare, daca nu din prima. O diploma se obtine, asadar, usor.

2. USH organizeaza examene cinstit, bazandu-se pe principii evaluative solide. Faptul ca, repet, toate examenele sunt grila, ca intrebarile nu se prea schimba de la un an la altul pentru anumite materii date si ca sunt, deci, apriorice este pur conjunctural. Iar daca nu este o coincidenta, autonomia universitara justifica irefutabil inechitatea si impune legea tacerii in privinta caracatitei numita examinare.

3. USH are si forme alternative de evaluare: referatele. Cum se scriu acestea si cat de atent sunt analizate? No comment.

4. USH are profesori cu care se poate mandri: ai altor universitati si institutii ale statului.

5. MECI a decis anul acesta demararea unei anchete privind activitatile USH. De ce nu s-a intamplat asa ceva atunci cand diplomele de licenta eliberate de universitate au crescut de la 15.000 la 50.000, in perioada 2007-2008?

http://www.europafm.ro/stiri/dosare/interne/diplomele-de-la-universitatea-spiru-haret/evolutia-numarului-de-diplome-eliberate-de-universitatea-spiru-haret.html

6. MECI doreste sa desfiinteze toate centrele ID ale USH. Dar va face asta curatenie? De ce nu se spune spune nimic despre centrele ID Maiorescu, Cantemir, Cristea, Dragan, Bioterra, Ecologica s.a.m.d.? Sa fie totul in regula acolo?

http://www.realitatea.net/ecaterina-andronescu–toate-centrele-id-ale-universitatii-spiru-haret-vor-fi-desfiintate_583962.html

Poate ca cel mai potrivit ar fi sa legiferam intreaga pepiniera de diplome numita ID, astfel incat sa nu dam nastere nici unei vanatori de vrajitoare, nici unei unde verzi pentru alte universitati care ar vana studentii fugiti ca potarnichile de la USH.

http://www.realitatea.net/ecaterina-andronescu–toate-centrele-id-ale-universitatii-spiru-haret-vor-fi-desfiintate_583962.html

Desigur, orice inceput presupune obstacole, dar ca sa ridicam nivelul calitativ din invatamantul superior romanesc este imperativ sa nu dam inapoi acum.

7. Exista multi absolventi ale caror diplome nu vor fi mai fi recunoscute. Intr-adevar, tragic. Dar acestia nu sunt doar victime colaterale ale unei vendetta politice (desi nu putem spune nici ca nu sunt), sunt si victime ale propriei ignorante. Acreditarea unei universitati trebuie luata in considerare daca vrei sa ajungi student acolo. Insa atunci cand nu muncesti nimic, rezultatul este tot suma muncii depuse.

Unde se afla dreptatea? Intr-un loc care se pare ca nu este pe harta Romaniei. Universitarii particulari vor sa-si apere FNI-urile de diplome, reglementarile ministeriale cauta sa aduca ordine Caritas-ului intelectual, dar  deocamdata vizeaza doar gradina altora. E nevoie de evaluari pertinente si de focalizarea de curricula asupra aspectelor practice ale diferitelor meserii. E nevoie sa respectam CALITATEA, nu marginea ei. E nevoia mai ales de o lege a salarizarii care sa ofere un mediu propice pentru dezvoltarea acestor standarde. E nevoie sa dispretuim non-valoarea, sa denigram impostura si sa (re)construim o societate ce respecta munca sub toate formele ei, intr-o ierarhizare demna. Dar vom putea oare sa anulam nepasarea imanenta a poftelor de circ?

Desfiintarea centrelor ID de la Spiru Haret: Ad-o, Doamne!

ecaterina-andronescu–toate-centrele-id-ale-universitatii-spiru-haret-vor-fi-desfiintate_583962.html

Oare sa fie asta semnul ca invatamantul romanesc se poate redresa? Ca nu va mai fi inflatie de diplome, ca va disparea impostura de valori si ca oamenii care fac carte vor fi evaluati cinstit, din punct de vedere socio-profesional?